53 Comments

Iarna din vremea mea

mirela-vaida-iarna

Ma tot uit pe geam! E iarna, e zapada, fireste! Bate vantul si mi-e bine in casa, la caldurica, cu nasul in geam… N-am mai scos copiii afara de vreo 2 zile si se vede… Imi este greu sa-i mai tin in frau. Au multa energie neconsumata iar noaptea se trezesc foarte des si adorm greu, fiecare… Ce sa fac?

M-au speriat toate: stirile cu „iadul alb”, „viscolul napraznic” si drumurile inchise, vacanta prelungita a scolarilor, „gerul necrutator” cu temperaturi de pana la „minus 10, minus 15 grade”!!!

Nu mai vorbim de epidemiile de gripa, in crestere cu pana la 40% fata de aceeasi perioada a anului trecut, dupa cum aveam sa aflu de la stiri, sau cazurile de rujeola, adesea fatale pentru bebelusii nevaccinati..

Ce sa fac cu atatea informatii? Ma sperii si stau in casa, la televizor, la desene, la pictat, etc… De parca asta ar fi o solutie mai buna…

Dar oare noi mai suntem sanatosi la cap?? Adica nu exageram? Nu cadem in extreme?

Imi aminteam, zilele trecute, de copilaria mea, petrecuta in anii ’80! Cele mai multe vacante, la tara. Pe ulita. Ma uita Dumnezeu pe drumuri, la joaca. Doar foamea ma mai aducea pe acasa.

Nu aveam echipament de iarna, ci doar pantaloni si sosete din lana de oaie, impletite de mamaia!

Cand ingheta lana aia pe noi, veneam tremurand, cu turturi la maneci si la marginea pantalonilor, uzi la picioare, cu mainile inghetate, tragand de vreo sanie stramba si carpita, facuta acasa, in gospodarie. Eu nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata raciti sau bolnavi. Toata lumea era ca noi!

Mi-am petrecut primii ani de viata la Piatra Neamt. Acolo lucra tata, iar mama facea naveta la Roman. Eu mergeam la cresa.

Am prins niste ierni la Piatra, mai ceva ca in povesti! Ma imbraca mama intr-un „urson” alb si ma scotea la plimbare, oricat de frig era afara! Si era frig!! Iar zapada era mai inalta ca mine!

Iarna incepea de la sfarsitul lui octombrie si se termina la jumatea lui martie. Am cautat niste poze, dar n-am gasit-o decat pe aceasta.

mirela-vaida-iarna

Nu stiu pe unde le-am ratacit pe celelalte. Am s-o rog pe mama sa duca albumul foto la scoala, in clasa ei, si sa roage un elev cu smartphone (ea nu are) sa faca poze la poze si sa mi le trimita pe mail..:))

Mai tarziu, cand a aparut si Andrei, frate-miu, ne-am mutat la Iasi. Ne ducea mama pe amandoi la „camin”. Ne trezea la 5 si plecam cu noaptea in cap spre gradinita, ca sa ajunga la gara si sa prinda si personalul spre Roman, ca la 8 incepeau orele. Ea era invatatoare acolo.

Seara stateam afara pana tarziu. Ne jucam cu vecinii din bloc in toate felurile. Nu aveam ce face in casa. Program la TV nu era, jocuri nu prea aveam, cat despre tablete si console, nici nu visa omenirea  de atunci la asa ceva…

Si n-am mai patit nimic. Am fost si suntem sanatosi tun, nu am luat vreodata medicamente, nu ne-a fost frica de nimic. Lumea stie de pe atunci ca „iarna nu-i ca vara” si era pregatita pentru asta, bucuroasa de zapada si de gerul „care omoara virusii”. Ba, mai statea si la coada la paine sau lapte, pe un ger de crapau pietrele, si ne tineau si pe noi langa ei, ca sa ia ratia pentru copii.

Mai tarziu, la liceu, ieseam in Gradina Botanica din Iasi, cu toata clasa. Ne bulgaream pana ni se inroseau fetele si mainile, ne „mozoleam” cu zapada, cum se spunea pe atunci. Ne distram super tare in weekend iar seara ieseam cu totii la o pizza, in Corso, pe vestita strada Lapusneanu.

Stiu! Pentru tinerii de azi pare desuet tot ce scriu eu aici! Ce echipament de protectie pentru biciclete, ce casti, ce genunchere?? Noi mergeam asa, pur si simplu, cu bicicleta pe oriunde. Si, culmea, n-am patit nimic! Cum am reusit noi, atatea generatii, toatea astea? Cum de n-am patit vreo nenorocire? :))

Uite, zilele trecute am scos-o pe Carla afara, la zapada! Cand a dat cu mana de omat si a vazut ca e rece, a inceput sa planga! S-a speriat, a vrut doar in brate!

Apoi am pus-o sa paseasca prin zapada care-i venea pana la genunchi. A vazut ca e greu si a vrut in brate!

mirela-vaida-iarna-2

Mi-a luat o zi intreaga s-o invat ca zapada e o bucurie pentru copii si ca nu trebuie sa planga daca o trantesc in zapada, pentru ca nu o doare!

Apoi am facut bulgari si un om de zapada dragut, apoi ne-am bulgarit. Dar asa, didactic!!

Pe noi cine ne-o fi invatat toate astea?? Nimeni! Noi am crescut la curte sau in fata blocului. In afara de noptile pe care le petreceam in casa, ziua toata eram pe afara. Nu concepeam altfel!

Am fost alaltaieri in parc si nu era niciun copil!! Niciunul! In fata blocului, nici atata!

Tare-as vrea sa-mi pot creste copiii cum am crescut noi! Cred ca e aproape imposibil azi! Avem frici, fragilitati nejustificate! Ne cream tot felul de probleme care nu exista! Si asta ne face slabi si extrem de vulnerabili!

Cum erau iernile din vremea voastra? Cum faceti azi, cu copiii vostri, cand se anunta „iadul alb”? Unde gresesc eu sau altii ca mine? Astept sugestiile si comentariile voastre mai jos!

Va pup si va multumesc!

 

53 Comments

  1. Ai perfecta dreptate, Mirela, copilaria copiilor de acum e trista, e fada, se sperie usor, sunt reticenti la chestiile banale, sunt absorbiti de tot ce inseamna tehnologie. Am copilărit la tara si exact cum spui, nu am avut costum de ski si alte echipamente sofisticate. Stateam in zapada toata ziua, cu greu ne baga bunica in casa la masa iar daca ne era sete nici nu am fi intrat in casa de teama sa nu ne oprească acolo si sa ratam ceva de afara. Ne dădeam pe ghețus de mii de ori intr-o zi, faceam bulgari si cazemate cu mainile inghetate in manusi tricotate, ude sau inghetate bocna iar cand intram in casa, aruncam.pe soba hainele ude si le „pazeam” sa se usuce cat mancam ca sa le luam iar la o tura de sanius. Zapada era multa, ger la fel… insa.nu imi amintesc sa fi auzit asa spaime si orori. iarna era iarna si lumea o lua ca atare. Iar cat despre noi, copiii, sa fi tot fost omat! P.s: nici eu nu i-am scos pe copii afara (1 si 3 ani) de frig, vant..virusi si alti balauri ce bantuie pe strazi 😉

  2. Buna!Chiar mi-e dor de prezenta ta de la ,,Mireasa ptr fiul meu”,era o placere sa te urmaresc.In alta ordine de idei,iarna trebuie sa o simtim,nu sa o traim la televizor.Aer curat,alimentatie sanatoasa,mai putine info despre vreme si cred ca ne-am simti mai bine.Am trait si eu experienta cu hainele batucite de zapada si alergatul prin zapada pana la limita nervilor mamei..ca ..deh..nu mai dadeam dusa in casa.Acum,cred ca se exagereaza cu starea vremii…Sanatate si voiosie iti doresc!

  3. Așa e doamna Mirela!Aveți perfectă dreptate în tot ce ați spus.!Așa era și pe vremea copilăriei mele(sunt născută în 82),nu se ține-a cont de frig,de zăpadă,de ploaie,…..De nimic…. Școala era școală,joacă era joacă…..S.a.m.d…..Nu eram bolnavi, răciți,…Eram sănătoși tun!Și încă suntem!(vb .Și de frații mei,care sunt apropiați de vârstă).Va doresc mult mult bine ,să vă creșteți copilașii in spiritul care-l aveți,că e unul f sănătos!Va simt f mult lipsa de pe ecran,va stimez mult,sunteți o persoana cum rar am văzut la TV,și nu credeam vreodată că o să iubesc și respect așa mult o persoană,pe care nu am văzut o ,decât la TV.Multa sănătate familiei dumneavoastră și copilașilor!Va pup😘😘😘

  4. Este adevarat!Astazi se exagereaza mult cu „iadul alb”.Noi cand eram mici stateam toata ziua afara in zapada.Atunci nu erau ,ce i drept,atatea boli si atatia virusi.Si eu,recunosc,de vreo doua zile imi tin puiul in casa,cu mici simptome de rosu in gat.Probabil o sa mergem la doctor sa evitam sa ajungem pe antibiotic.In ziua de azi noi parintii suntem prea protectori si de multe ori exageram.Nu cred ca o sa ne schimbam,chiar daca suntem constienti ca nu e bine ce facem.Daca puteti,sa ne scrieti niste idei de jocuri pentru cei mici,cand stam acasa cu ei.O zi frumoasa!!

  5. Draga Mirela, iernile mele au fost ca si ale tale. De cate ori imi scot fetele afara in zapada, imi aduc aminte de tuturii care se formau pe pantalonii mei de lana si de pungile pe care le bagam in cizme, ca de…nu aveam din astea cum sunt acum. Am avut cea mai frumoasa copilarie! Imi inghetau mainile de nu le mai simteam dar nu as fi intrat in casa pentru nimic in lume!

    1. Doamne ce vremuri frumoase am trait noi! Unde sa fugim de aceste informații cretine? ?! Ne anunță, sau mai bine spus ne sperie cu 2 săptămâni înainte ca urmează. …pfaaai ce urmează. .. ce urmează fraților ? În copilăria mea aveam un televizor care 2 zile mergea și 1 luna stătea la reparat și nu avea cine să ne anunțe nimic…ne trezeam pur și simplu cu zapada mai mare decât gardul și era bine și frumos pentru noi, pentru părinți nu prea 🙈 ca trebuia să facă ” cărări ” și cum terminau de dat zapada cum fugeam pe strada, tot la fel îmbrăcată în lână, toată ( mănuși, pantaloni, șosete, ilic ș a m d )și veneam acasă atât de înghețată încât ma punea sa stau cu mâinile în apa rece că altfel nu puteam să le misc ( dar la derdeluș nu aveam nimic 😁)…..eheee și sunt multe amintiri frumoase de povestit…..pe care fii -mea nici nu le concepe ….gen „cum să mă spal în lighean pe cap (cu săpun de casa) ?”

  6. Mirela draga, mi-ai adus aminte de copilaria mea din minunatul orasel Piatra Neamt ( am revenit acasa, dupa o escapada de 6 ani jumate la Capitala… si nu imi pare rau ca am ales asta!!! )
    Despre copilaria noastra vorbesc des cu sotul… noi nu stateam in casa de frica ca e prea frig afara… Si asa e, parca eram mai sanatosi… Acum o data la 2 saptamani ( in cel mai bun caz ) , trebuie sa merg la medic cu cea mica…ca se imbolnaveste una doua de la gradinita… nu ca ar sta afara sau ca mergem pe jos de la gradinita acasa…. Acum totul e diferit…. virusii sunt altii..mai puternici…. In vacantele de vara ieseam toata ziua in fata blocului…. acum e mai greu pentru copii….atunci nu erau atatea pericole ca acum…. nu erau atatea masini si atatia tineri care se cred stapanii soselelor….
    Imi doresc sincer ca toti copiii de acum sa isi traiasca copilaria macar 50% din felul in care am trait-o noi pe a noastra!!!
    Dar….
    Te pup si numai bine ! :*

  7. Buna Mirela!Ceea ce spui tu este foarte adevarat…dar nicicum nu o sa putem creste copii cum am crescut noi…in ziua de astazi este cum este….(sunt multe de spus,iar timpul nu ma lasa)..,Si eu sunt din Moldova mai exact Bacau si ceea ce spui tu este exact ce am trăit si eu si multi altii…acum nu e asa …este diferit…:((cu boli,cu virusuri etc..sanatate multa si numai bine!😊😚

  8. Buna dimineata!Am un baietel de 1 an si 7 luni si l am scos zilnic afara,chiar si cand a fost ger sau racit.Asa a fost si copilaria mea, ca si a ta!La fel imi doresc sa fie si a copilului meu

  9. Dar de ce nu i ai scos astea 2 zile?eu zic ca indiferent de vreme si atat timp cat starea lor de sanatate le permite trebuie scosi la aer 🙂 Te pup

  10. Mirela,ce frumos scrii! Ai si talentul asta!Am citit cu emotie ce ai scris!Eu sunt in varsta.Am baiatul mai mare decat tine si exact asa cum spui tu ,l.am crescut si eu pe el!Toata ziua era afara la joaca,chiar daca era ger mare ca atunci erau ierni mult mai grele!Cred ca acum sunt alti factori externi care ii pot afecta pe cei mici sau…doar frica noastra cand auzim de tot felul de boli sau intamplari.Si eu si fiul meu am avut,din acest punct de vedere,o copilarie frumoasa! Apropo de copilarie in poza esti o dulceata…parca e Carla!!!Ne este foarte dor de tine!!!!Iti doresc sanatate tie si copiilor,intregii familii si…idei,cat mai multe idei de a umple frumos timpul liber! Ce bine ar fi daca ai prelua sezonul urmator al Mireasa…!Pupici!😊

  11. Buna Mirela !! Si eu am avut parte de aceeasi copilarie ca a ta , si tot incerc sa le explic fetitelor mele de viata si copilaria frumoasa care sm avut generatia noastra !! In schimb ele sunt foarte mirate si tot imi spun de ce mamaia u avea grija de tine si te lasa afara sa ingheti de frig deci ele se gandesc ca nu era o copilarie frumoasa :)) oricat incercam sa le spunem sa le povestim ce vremuri frumoase erau chiar si vara cand ne jucam in fata blocului de dimi pana seara si intram in casa doar cand ne era foame sau ne mai striga mama din cand in cand ca incepe singurul desene animat Mihaela in rest ne jucam tot felu de jocuri !! Dar dupa cum si tu spuneai pe atunci nu exista atata tehnologie deaceea copiii nu vad viata asa ca noi 😊

  12. Mirela draga ,tu esti un om normal care gandeste corect.Astea de azi sunt pline de fite,vad copiii ca pe niste globuri de cristal pe care sa nu le atingi ca se sparg.Lasa domnule copilul sa simta bucuria jocului cu toate „riscurile”lui canu am murit niciunul daca ne-am julit pe undeva.Nu vaccineaza copiii si cand se imbolnavesc de cate ceva grav se dau de ceasul mortii.Bolile pt. care sunt vaccinati se fac in forme usoare ,fara complicatii.S-au facut sute de ani si nu au murit copii ca acum
    De aia sunt copiii bolnaviciosi ca sunt prea cocolositei.Felicitari pt.modul in care cresti puiutii tai si tine-o tot asa cum ai vazut si ai trait tu la bunici!

  13. Asa este….stateam in fata blocului la derdelus pana noaptea, ajungeam in casa ca un țurțure, si parca nu luam nici antibiotic, nici homeopate..:)))))) mie imi dadeau sirop de ridichie neagra cand tuseam, sirop pe care atunci cand prindeam acces la locul unde era pusa ridichia il beam pe tot odata🙈
    Era alta mentalitate…spune-le acum copiilor de 6-7 ani sa plece din mall de la sala de jocuri si biliard si sa mearga cu sania afara, in parc, la zapada, ca or sa lesine de ras🙁 Din pacate cred ca anii copilariei noastre nu ii vor mai trai copiii nostri.

  14. IARNA TA E IARNA MEA, MIRELUSA!Cand ii povestesc fiului meu adolescent ce ierni geroase dar frumoase traiam si prin furia carora trebuia sa mergem la scoala nu ii vine a crede ba mai mult considerand acele vremuri „antice,de demul”!Asa „antice” cum erau ,copiii erau mai sanatosi si isi traiau copilaria intr-un fel de poveste!Sanatate multa Mirelusa puiutilor tai si astept cu nerabdare sa te vad iarasi pe tv!😘😘😘

  15. Genertia mea, era cu un picior in barca vremurilor despre care vorbesti si cu altul pe malul ,,evolutiei”. Cu toate acestea, mi-am adus aminte cu drag de pantalonii trapezi de lana si de vestuta din aceeasi gama pe care le purtam cu mare drag deoarece erau facute de bunica mea. Imi aduc aminte perfect cum ma bucuram de partia mica din fata curtii. Nu o vedeam asa de mica precum este. La momentul acela o consideram vreo’ partie vestita de ski :)). Intram in casa si degetele de la maini cat si cele de la picioare erau inghetate iar in contact cu caldura, deveneau….ce mai conta? A doua zi o luam de la capat.
    Acum, pe aceeasi partie mica despre care vorbeam, traditia continua. Partia este animata chiar de generatia ,, smart phone”, culmea. Daca se vrea, se poate.

    Ps: Am incercat si eu sa merg la sanie cu ei, dar se pare ca tehnologia m-a cuprins.

  16. Doamne..am retrait toata copilaria!!Si eu am doi copii..o fetita Sofia de 7 ani si un Vladut de aceiasi varsra cu Vladimir..atat de mult imi doresc sa aiba si ei parte de o copilarie la fel de fericita ca a mea!!Sunt de langa Piatra Neamt si e atat de frumoasa iarna aici…incerc sa ii tin cat mai mult afara .
    Calde imbratisari!!

  17. Mirelus draga,eu imi aduc aminte ce copilarie frumoasa am avut,fara telefoane,fara tablete ,iarna era asa frumos bineinteles petrecuta la tara la bunici,nici mancare nu ne mai trebuia cand plecam la sanius,seara cand be intorceam inghetati cu turturi la pantaloni si plini de rapada inainte de a intra in casa dadeam de cateva ori cu matura pe noi sa ne scuturam😂😂😂,acum vremurule sunt altele dar eu incerc sa-mi cresc buburuza asa cum am crescut si noi.Are 1an si 8luni,locuim in Suedia,este un frig aici de iti taie respiratia dar eu tot o scot afara si nu mai spun cand vede zapada nu o mai pot lua in casa,cand o vad pe ea la zapada cat de bucuroasa este si cum baga mainile prin ea si se joaca sunt cea mai fericita,fericirea ei este si fericirea mea(chiar daca apoi este o „mucioasa”).Indiferent de vreme noi iesim afara chiar si la -25 grade,nu ti fie frica de frig iesi cu ei afara sa simta tot,asa ii calesti.te pup ,o zi minunata ca tine sa ai😘

  18. Imi aduc cu placere aminte cand ieseam in curte, iar tata facea tunel in nametii cu mult mai mari decat statura mea! Si culmea, imi placea! Probabil sau mai mult ca sigur, tot din vina noastra, copiii nostri nu vor trai niciodata copilaria pe care am avut-o noi! Pacat!

  19. Buna ziua,Mirela!Copilăria mea a fost exact ca si a ta…..Zilele in care eram la grădinița sau scoala eram in Iasi ,iar vacantele eram la bunici….Doamne ce copilărie…Si ptr ca am avut o copilărie plina de joaca afara pe străzile Iasului sau la bunici,asa vreau sa creasca si copii mei.Cu primul băietel de 9 ani am reusit atat cat se poate in vremurile noastre…Ma bucur cand vad ca vrea sa stea afara sa se joace ….si nu este atat de înverșunat cu calculatorul,tableta sau telefonul.Tind sa cred ca aici am castigat noi ca părinti ,zic asta ptr ca de mititel i am limitat timpul la toate si l am atras mai mult spre a se juca afara :sa alerge,sa joace fotbal ,sa se dea cu rolele ,trotineta sau sa meargă pe bicicletă…Asa o sa procedez si cu bebe 2 care acum are 4 luni jumate.Eu pe bebe il tin in casa doar daca ploua,ninge,viscoleste,bate vântul sau este răcit,in rest iesim afara in fiecare zi.Weekendul trecut am fost si la munte cu ei…Va doresc multa sanatate…

  20. De ce atita fragilitate?Pentru ca acum tot ceea ce facem,gandim,intreprindem,e dictat de media,de tot felul de ”specialisti”rasariti peste noapte,care dau sfaturi care de care mai absurde dar pe care le asimilam ca bune.Si pentru ca se doreste sa fim fragili,usor de influentat…Asta e generatia viitoare si e tare rau….

  21. Fiul meu implineste anul acesta 24 de ani 🙂 Stam si povestim de multe ori de iernile de alta data. La fel ca si iernile tale, geroase, cu zapada pana la geam, fara coduri rosii, galbene sau mai stiu eu ce culoaare. De ce ne impacientam acum ca e viscol, ca ninge sau bate vantul ??? De ce nu ne vaccinam copiii ? De ce ii cocolosim atat de mult ? Eu pe al meu l-as scos si pe ger dar sipe canicula, sa se caleasca 🙂 Nu iesea afara, doar daca avea febra, in rest cu nasul inghetat alerga cat era ziulica de lunga. Am avut si eu iernile cu bronsite, dar e mai greu sa ai copilul vesnic sanatos, desi ne-am dori, e vorba si de colectivitate sau de oamenii din jur, nu neaparat se iau toate din aer. E buna precautia dar nu exagerata. Mi se pare ca prea ducem totul la extrem, din pacate. Asa ca scoate pruncii la aer, aer = viata 🙂 Te pup si te imbratisez cu mare drag ! Dor de tine !!!

  22. Bună Mirela sa știi ca te urmăresc tot timpul și la emisiuni și îmi este drag de voi toți. Sa știi ca și copilăria mea la fel a fost cu zăpadă, ger și multa distracție și joaca cu zăpadă, am și ei 2 băieți și cat am fost acasă cu ei la fel am făcut iam scos afara în orice moment ca a fost ploaie sau ca a nins , acum as fi vrut și noi sa mergem la zapada dar suntem la Londra și aici nu este nu am putut ajunge în Tara din cauza serviciului … Dar eu nu-mi cocolesc copii ca e frig ca e zapada , noi suntem pentru zapada , bulgăreala și toate astea te pup și va doresc toate cele bune 😇☃☃☃❄

  23. M-ai emoționat foarte tare Mirela, citind aceste rânduri. Mare adevăr ai scris…stii cum se spune: nimic nu va mai fii cum a fost odată. Vremurile pe care le trăim sunt oribile, cu toate lucrurile urâte la pachet. Singurul lucru care nu va muri niciodată este „IUBIREA”…singura care ne mai poate salva si ajuta să mergem mai departe. Să iubim tot si toate si speranța va fi vesnică in inimile noastre. Te pup cu drag si îți doresc sănătate si iubire…Te îmbrățișez suflet frumos! 😘😘😍😍

  24. Ce vremuri frumoase!Copilaria mea seamana foarte mult cu a ta. La fel alergau si ai mei cu mine prin zapada sa ma duca la camin. Ei faceau naveta si trebuiau sa prinda trenul. Eram prima mereu la camin, stateam cu femeia de serviciu sau cu bucatareasa, asta pana ajungea educatoarea. Imi amintesc si eu zapada de pe strazi si de pe trotuare.
    Sunt de acord cu tine, prea ne cocolosim copiii, prea ii tinem la caldura in casa si normal ca atunci cand ii „pisca” putin frigul racesc si fac febra mare. Chiar un medic zicea unei cunostiinte care mergea des cu copilul bolnav , cu febra de 40, ca poate copilul e asa pentru ca prea il cocolosesc. mereu mai imbracat decat ar trebui, mereu cu ceva pe cap, nu conta ca era cald, nu-l lasa sa puna mana pe jos, erau mereu cu dezinfectantul dupa ei.
    Cu epidemia de rujeola, nu stiu ce sa zic, oricum pana la 1 an nu poti face vaccinul. Problema este cu acei parinti care nu si-au vaccinat copiii deloc, usurand astfel transmiterea virusului.
    Imi vaccinez copiii, le dau caciula doar daca bate vantul sau e foarte frig, pe baiat il duc la gradinita de unde imi vine mereu cu „fructul de sezon”, mucusul, dar nu le dau antibiotice imediat ce tuseste putin sau face putina febra. Mama mi-a zis ca nu sunt o mama buna si ca nu am grija de ei ca de ce nu ma trezesc noaptea sa vad daca sunt acoperiti, sa-i acopar. Insa copiii dorm bine, se trezesc maxim 1 data pe noapte, fiul se descopera mereu si cred ca daca le-ar fi frig s-ar trezi si ar plange. Am invatat ca atat timp cat dorm bine inseamna ca nu-i deranjeaza nimic. De multe ori fiul nici nu ma lasa sa-l acopar, nu vrea sa doarma daca pun plapumica pe el, si am invatat sa-i respect dorinta, stie el de ce nu vrea sa stea acoperit. De multe ori il acopar dupa ce adoarme si dupa putin timp se trezeste plangand si transpirat…am dedus ca ii era prea cald. Asa ca nu ma mai intereseaza „sfaturile” babesti si poate fiecare sa ma condamne cat vrea, eu o sa ascult de copilul meu, el stie mai bine daca ii e cald sau frig. Soacra a zis ca nu-mi iubesc copilul ca de ce il duc la gradinita, ca mai bine il las la ea De parca gradinita ar fi bau bau. Ca de acolo vine b olnav copilul. Si tot felul de idei dinastea crete de te doare capul.
    Concluzi este c a prea se exagereaza in ziua de azi. Copiii ajung sa aiba o imunitate scazuta din cauza asta si asa intram intr-un cerc vicios. Si mai trziu ne trezim ca avem niste copii fricosi si bolnaviciosi si ne intrebam de ce.
    Inzapezire placuta! 🙂

  25. În vremurile astea tindem sa credem că noi,ăștia normali,suntem anormali.Fetita mea are un an și două luni și o scot zi de zi afară.Stau cu ea pana îmi dă semne că nu mai vrea.Trec oameni pe lângă noi și fiecare are ceva de spus:”vai,du-o draga in casa nu vezi că are nasul roșu?Săraca ,tremura de frig!”,”aoleu,da de ce o lași să se tăvălească așa in zăpadă?Se îmbolnăvește,Doamne ferește!” și multe altele……Când au mă umplu de nervi.Dar ce sa fac,mie îmi place să fiu „anormală” 😂😂

  26. Si eu am prins iernile in care mereu eram afara, mă aruncam în zăpadă, îmi înghețau mâinile și picioarele, dar nu era caz de răceală extremă. Daca totuși se întâmpla să răcesc, si sigur nu era pt ca am stat in zăpadă, mă trata bunica cu un ceai de ceapă de ma strâmbam jumătate de oră de la el 🙂 apropo, sunt născută in ’89, deci n-am prins perioada ceaușistă. Grija asta excesivă a intervenit de vreo 10 ani încoace, asa cred eu. Am si eu un bebe de două luni pe care nu l-am scos afara decât de vreo două, trei ori de când suntem acasă, pt ca toti in jurul meu se alarmează că răcește daca ia un pic de aer 😒 e greu să-i conving contrariul 😞 așteptăm primăvara, ce să facem…

  27. Eu,desi sunt născută in ’91,am avut aceasi copilărie ca a dvs.Plina de peripeții iar iernile erau pe afara,mai putin prin casă. Aveam schiuri făcute de bunicul din „dranita „,si ma dădeam cu „galosii” pe ghetus.Lucrurile astea nu o sa le uit in veci. Am avut o copilărie care seamana f bn cu a lui Creangă si nu am fost cocolositi.Ma bucur din suflet ca stau la tara si incerc sa îmi cresc copii asa cum am crescut eu.va pup ,va iubesc si si mi-e dor de dvs.va ast in Bucovina.

  28. Minunată DOAMNĂ, am marele noroc de a locui la țară și tocmai la Săpânța, Maramureș unde se agață harta-n cui, spere fericirea copiilor la noi a fost zăpadă cu carul iarna asta. Dar spre bucuria mea, ai mei copii își petrec toată ziua afară sau mai bine zis timpul liber care le mai rămân de la nesfârșitele teme.Deși am locui la oraș vacanțele și weekendurile la petreceam la țară. Băiatul meu așa că și în scrierile dumneavoastră, vine seara cu țurțurii la fular,cu spatele gol și „rupt de foame” uită să mănânce,ulițele nu-l lasă.Pe noi știrile nu ne-au speriat cred că se cam exagerează noi generația 80 am prins ierni mult mai grele și mai lungi și suntem aici ne-îndopați cu antibiotice.

  29. Buna Mirela! Ce copilarie frumoasa! Exact asa am trait-o si eu, chiar daca nu aveam multe jucarii, multe posibilitati, eram fericiti! Faceam derdelus, ne legam saniile unele de altele si ne trageam pe rand, ne bateam cu bulgari, faceam oameni de zapada pe care ii imbracam cu hainele noastre de prin casa. Chiar si la facultate, atunci cand am venit in Bucuresti, mergeam in Politehnica si ne dadeam pe derdelus cu sacul, nemaivand sanii. Si, da, era foarte frumos si eram bucurosi, imbujorati si inghetati, dar bucurosi. Momentan am un pici de 1 an, asa ca nu prea intelege el ce e zapada sau iarna, doarr se supara ca trebuie sa il imbrac gros cand iesim afara. Sper totusi, sa fie si el fericit si sa se bucure de copilarie, macar pe jumatate cat am facut-o noi, chiar daca noi am trait, in mare parte, la tara. Pentru el va exista posibilitatea asta dar intr-o mai mica masura, bunicii fiind departe de Bucuresti, unde traim noi acum. Iti doresc o iarna de vis alaturi de copiii vostri!

    1. Puneam o perna intr-un sac de celofan si ne dadeam drumul pe derdelus,sau ne mai dadeam pe ghiozdane dar era cam riscant c-o luam pe cocoasa cand ajungeam acasa

  30. Buna ziua!Sunt mamica a doi baieti …unul 5 ani si altul 1 an si 7 luni!Iesim zilnic afara pentru ca altfel nu dorm ,nu isi consuma energia,si ma innebunesc de cap toata ziua ,dat fiind faptul ca doar cu mine stau toata ziua!Facem exceptie doar daca ploua tare sau bate vantul tare …in rest ma agat de orice ca sa pot iesi afara in fiecare zi…desi trebuie sa recunosc ca sint zile cand nu am chef nici sa ma ridic din pat!Si noi am crescut la tara …toata ziua stateam afara….eram inghetati bocna ,dar nu intram in casa pana nu se intuneca sau strigau parintii dupa noi.Acum e mai mare spaima cu mass media (pe de o parte informeaza corect ,pe de alta baga lumea in sperieti!Chiar azi urmaream o emisiune cu dr .Ana Culcer ….care spunea ca in afara de zile cu temperaturi extreme si conditii meteo la fel,copii trebuie scosi afara de doua ori pe zi….sa fie bine hidratati ,sa nu fie foarte cald in casa ,sa nu fie infofoliti cand ii scoatem afara ,s.a.m.d….lucruri normale si firesti care se intamplau si in copilaria noastra….!Parintii si bunicii nostri cum au crescut?!Deasta apar atatea boli,atatia virusi ,atatia balauri…ca stam prea mult in fata televizorului ,smarthfon,tableta si am uitat cum am crescut!Nu existau aceste nebunii in copilaria noastra ….deasta nu vezi copii afara la zapada ca au foarte multe in casa …de la jucarii la tableta,telefon,tv….si cred ca ar trebui sa fim putin mai indiferenti cu aceasta tehnologizare masiva si sa luam copii de mana sa ii scoatem afara in fiecare zi!

  31. Mirela,intorce-te unde ti-e locul(MPFM)…Cu asta incep… Adevărat că nu mai sunt iernile grele și nici cu atâtea amintiri frumoase cum le-am avut noi!Totul e pe repede înainte,atât vremea cât și vremurile! Veneam înghețată de la derdeluș și îmi zicea mama sa mă spăl cu apa rece, nu cu apa calda pe mâini,pt ca eu aveam tendința să bag mâinile în apă calda,din cauză că o să mă usture! Și avea dreptate! Avea alt spirit și iarna și sărbătorile specifice și…totul! Cu asta termin…Mireluș,vino înapoi!

  32. Oooo,ce copilărie frumoasa am avut.😃Nu am sa uit niciodată diminețile alea geroase,când plecam la școală prin zapada inghetată ,pân’la genunchi ,căutând o urma de roată de mașină sa ne fie mai ușor ,iar când ne oboseau picioarele ne aruncam pe spate și ne odihneam privind cerul și copacii albi. Ajungeam la școală cu țurțuri la fulare și obrajii amorțiți de ger ,dar fericiți 😉.Și apropo,nu s.au mai închis școlile „că e cod roșu de ninsoare „❄☁❄
    Și fetița mea de aproape 3ani are aceeasi reacție la zăpadă,plânge,vrea în brațe ,zice „arș”😂,adică e rece,nici cu săniuța nu a fost prea incãntată,parca îi e frică de orice contact cu zapada.In schimb e foarte încântată de orice înseamnă tehnologie:smartphone,smartwatch,laptop,TV.Alte vremuri,alte generații …..😟

  33. Aceeasi generatie …crescuta la tara….la fel stateam afara pe ulita la derdelus….toata ziua…si ajungeam acasa pe inserat …un sloi de gheata….cu manusile ude…si la fel si sosetele….ne mai curgea nasul …si uneori o tuse…dar ce nurofen….teraflu sau alte medicamente de raceala…..nimic ….si a doua zi dupa orele de scoala plecam iar la zapada….acum gata….fetita mea are 7 ani dar nu indraznesc sa o scot afara pe frigul asta….doar la scoala si infofolita de nu se vad doar ochii…de ce ? .de frica….febra tuse….nas infundat….medical cateva zile….probleme la serviciu ca nu te inteleg ca ai copilul cu febra….si nu poti sa il lasi in grija bunicii ca nu stie ce sa-i faca….si cam asta e …mai bine in casa la caldura….cum in perioada asta vacanta a fost cam lunga ….a turbat copilul in casa…. astea sunt vremurile pe care le traim….

  34. Ai perfecta dreptate Mirela si eu sunt de varsta ta,am 35 de ani si am avut aceeasi copilarie frumoasa cu ierni lungi si extrem de geroase. Din pacate in vremurile de astazi nu mai e nimic la fel,noi ne bucuram cu putin, in schimb in ziua de azi e cu totul alta mentalitate in ceea ce priveste distractia si relaxarea in copilarie, recunosc si eu cu fata si baietelul meu nu iesim afara pe cat ieseam cu fratele meu in copilaria anilor 80,traim alte vremuri cu alte mentalitati din pacate, te pup cu drag Mirela 😀😀😀

  35. Se exagereaza foarte mult,ce iadul alb,ce ger naprasnic,copilul meu a crescut la tara la bunici si venea in casa doar cand il razbea foamea,cu gheata de un deget pe pantaloni si cu mainile vinete de frig si nu era bolnav.Cand eram copil era zapada cat gardurile dar nu-mi aduc aminte sa se fi inchis scolile,mergeau parintii inainte cu lopetile si faceau partie si noi in urma lor si cand ajungeam la scoala duduia focul in soba.Erau vremuri frumoase

  36. Da, am avut o copilărie minunată, însă nu aveam atâtea „tentații” (tablete, console etc). Dar cu toate acestea, eu încerc sa.mi cresc fetițele (3 la număr) în același spirit. Stam în București, dar avem norocul de bunici la Azuga, unde verile sunt minunate. Le.am făcut același leagăn în copac pe care îl aveam și noi, aceeași scara pe copacul cel mai mare pentru a putea „vedea lumea de sus”, din copac. Acolo încă se mai păstrează jocurile copilăriei, șotronul, statuile, tarile, castelul. Desigur, noi i.am învățat, și ne jucăm cu ei, dar este minunat când ii vedem entuziasmați și transpirați de atâta joacă. Le.am făcut fetelor și elastic, și de 1 an tot încerc sa învăț fetițe pe care le întâlnim în parc și sunt curioase. Asta în București, la Azuga deja sunt experimentate fetele. Tot în București, când ii mai vad plictisiți prin parc (ma refer la toată gașca din parc), ii provoc pe toți la” țară, țară vrem ostași” sau „rețele și vânătorii”. Eu cred ca depinde de noi cum ii învățăm. Eu le.am ținut zilele acestea de ger, cu minus 10-15 grade la Azuga, cate 3-4 ore afara. Nu avem nimic, în schimb când am ajuns la școală în București am dat peste foarte multi colegi răciți, care culmea, au fost și conservați de părinți, „ca era prea ger și sa nu se îmbolnăvească”. Eu prefer sa procedez cum simt și cum cred ca este mai sănătos pentru ele, din toate punctele de vedere.
    Un an minunat pentru toată lumea și cu multe ghidușii alături de copii!

  37. Câtă dreptate ai Mirela, eu am 25 de ani dar am avut aceeași copilărie fara telefoane și atâtea jucării, aveam televizor ce-i drept dar seara ce ma uitam la el că ziua nu aveam eu timp de așa ceva plecam de la prânz și seara târziu mai intram în casă și asta că venea mama după mine că pe mine nici foamea nu ma mai ducea acasă că știam că dacă merg sa mănânc nu ma mai lasă mama sa ies că era tarziu. Ascundeam pâinea din casa și îi ziceam mamei că îmi e foame că sa mă trimită să cumpăr pâine. Veneam exact cum ziceai și tu îngheață ,,lemn” și nu am mai pățit nimic. La fel copilăria mea a fost intr-un sat de lângă Roman, Stănița mai exact de unde e și Buzdu’ (radio Zu) și tata făcea naveta la Roman la muncă și știu că mi-a făcut o sanie la el la fabrica a pierdut trenul atunci spre casa și a venit cu sania😂😂😂. Sunt multe de povestit și sunt amintiri frumoase de care îmi amintesc cu drag și aș vrea să le mai trăiesc sau as vrea să trăiască și copii din ziua de azi aceste momente dar nu cred că mai e posibil sau poate da dar nu așa cum am trăit noi. Te pup și multă sănătate familiei tale Mirela, ești o persoană minunată și foarte frumoasa că doar ești moldoveancă 😉😀😀

  38. Nu am avut o copilarie prea fericita,dar iernile impreuna cu copiii la sanius mi-le amintesc cu drag.Copilaria anilor ’90 ,frumos mai era,abia asteptam sa luam vacanta de iarna,ne rugam sa ninga cat mai mult sa luam vacanta si cu cateva zile mai repede.Noi mergeam cu colindul in tot satul,si spuneam colinde,nu asa ca acum 2 versuri si gata colindul si daca nu le dai bani te si injura sau daca ai ghinionul sa stai la sat iti scoate si poarta din balama…..tot satul il cutrieram prin zapada pana la genunchi sau prin alte locuri pana la brau (plecam la 11 dimineata si ajungeam acasa noaptea tarziu)si abia asteptam sa ajungem la cine stiam noi ca face prajiturele bune (de casa),foarte bune,eram bucurosi la cea mai mica atentie si eram micuti cand am inceput sa mergem cu colindul,singurei ,parintilor nu le era teama ca ne bate,ne fura sau racoleaza careva pe strazi.Ei acum nu pot sa mai spun acelasi lucru……acum bani,jucarii sofisticate ,tablete smarte phone-uri vor copiii nostri.Imi aduc aminte ca nici macar bradut nu aveam de Craciun,Mosul ne aducea pijamale si portocale ,pentru noi era ceva OAUU!La saniuta ne adunam toti copiii de pe strada si ne urcam pe deal si faceam trenuletul cu saniutele….de multe ori ajungeam majoritate si in „derea”(un parau mic cu apa)si stateam asa pana intepeneau hainele pe noi.Eu cu fratele meu dimineata ne trezeam si ieseam in pijama si picioarele goale afara prin zapada si alergam pana in fundul curtii si inapoi pana ni se inroseau picioarele si apoi intram si stateam cu piciarele pe soba…..sau tata cand se supara pe noi ne trimitea afara sa ne spala papucii sau ghetele cu apa rece drept pedeapsa (robinetul de apa il aveam in curte,si ca sa nu inghete ii punea balega de cal si paie)si nu raceam,sau daca ne vedea mama ca ne curge un pic nasu ne facea o „compresie”cu apa,otet si spirt si dimineata eram bine….Mie dor de acele lucruri,bine cele frumoase!Acum totul ,totul e diferit si asta e din cauza noastra dar si timpurile sau schimbat,virusii puternici ,raceli permanente si mancam numai chimicale si prostii,pai atunci de unde sa avem imunitate ,de unde sa o luam?!

  39. Am doar 29 de ani și o minune de băiat de 3 ani. Am citit Mirela tot ce ai spus tu, foarte frumos ! Vreau doar sa ți spun ca eu nu am ținut deloc cont de ce s a tot vorbit la tv zilele astea vis a vis de aceasta iarna. Am ieșit afara cu el in fiecare zi, mi am urmat alături de el cursul firesc al unei zile obișnuite. Este perfect sănătos și mentionez ca nu l am înfofolit deloc. Am fost și o mama exagerata, acum îmi zic ca nu eram sănătoasă. Mi am revenit, m am detensionat la timp sper.

  40. Saru’mana Dna Mirela. Mă bucur când citesc un articol care e în legătură cu timpurile apuse și prezent. Și eu am doi copii, doi băieței . Nici eu nu îl scot prea des pe cel mic, cel mare iese zilnic, are 4 ani cu personalitate și nu îl pot ține numai în casă. Plus că este și la grădiniță. Eu sunt de părere că nu mai este nici vremea cum era odată. Eu stăteam afară la bloc și la bunici afară toată ziua, dar nu raceam pt că nu erau virușii așa puternici cum sunt acum. Cel mare aduce microbi de la grădiniță și noi cu imunitate slabă normal că luăm, fiind răciți nu ieșim, luptăm cu fel de fel de tratamente , dar greu ne revenim. Din păcate sunt vremuri grele….. Asta e viața. O ducem așa cum este. Sănătate vă doresc și tot binele din lume întregii familii. Sunteți minunați cu toții.

  41. Așa au fost si iernile copilăriei mele cu ger, cu multă zăpadă și muci, cu saniute si multi copii pe afara, cu țurțuri pe care îi mancam, cu pantaloni rupti si haine ude de venea mama după noi….. nu mai intram in casa de buna voie, ne scutura cu mătura de zăpadă și ne dezbracă în fața usi ca făceam lac de apă daca întram așa în casă. Dar din păcate în ziua de azi lumea sa schimbat pe de o parte în bine, pe de altă parte parca am pierdut unele lucruri care în acele vremuri ne făceau să ne bucurăm din nimic.
    Eu nu-s mama, dar din experienta mea pot spune ” ferice de copii care au părinți care au această răbdare „didactica” si își învață copii pas cu pas bucuriile si jocurile anilor 80-90.
    Cu Natalia paraca ma lupt cu morile de vânt, de la primi fulgi apăruți iarna asta ma lovesc de refuzul ei categoric de a se juca sau sa meargă măcar prin zapada. Săptămâna trecută fiind bolnavă i-am adus zăpadă în casa, ia plăcut sa se joace doar cu lingura fără a pune mâna. Cu Mara a fost parca mult mai ușor, plus ca si părinții ieșeau cu ea la zăpadă și se jucau impreuna, iar acu la 5ani jumate iubește zăpada, ii place sa se arunce în zăpadă și merg împreună la ski. La Natalia mă lovesc mult si de comoditatea părinților care lasă multe si pe seama grădiniței, care nici aceasta nu mai este cea fost. Plus ca in vremea copilăriei noastre părinți nu pierdeau zile-n sir să ne învețe cum sa ne jucam cu zăpadă, nisip sau ursulețul doarme, ne scoteau afara cat era ziua de lungă, in fata blocului cu copii de toate vârstele și învățăm unii de la alti, dar azi cei mai măricei majoritatea își petrec timpul în fata tehnologiei sau sunt duși de către părinți la diverse activități care le ocupa toată ziua. Spre ex mama Nataliei tot timpul îmi da de grijă in parc sa nu o las printre copii mai mari, pt ca ei alerga, nu sunt atenți și dacaaa doamne fereste dau peste fata…este normal sa își facă griji dar nici sa exageram.
    Afara eu i-am scos pe fiecare în funcție de sănătate indiferent de vreme, dar niciodată pe ceata, vânt sau ploaie serioasa. Îmi amintesc de perioada când eram cu Amian în Belgia ieșeam afara mai mult pe ploaie, când prindeam zile cu soare era sărbătoare și stăteam toată ziua afara. Am prins si acolo în ian 2010 o zăpadă de vreo 3-4 zile si la fel a fost prima zi cu plânsete, luat în brațe și nu, nu…. dar sa obișnuit și dupa se cerea singur afara.
    Sfatul meu este să vă bucurați de timp și vreme cu cei mici cât de mult puteți, iar cei care au de făcut drumuri cu mașina sa tina cont de sfatul meteorologilor si de „iadul alb” pt copii mama este si cel mai bun meteorolog dacă e bine sau nu să își scoata copii afara.
    Cu Natalia în zilele care nu isi consuma energia in timpul zilei seara ne jucam de a v-ați ascunselea sau fugarita, rasul si chitaielile o obosesc mult apoi o baie zdravănă, ii umplu cada pe jumătate cu apa cat sa ii ajunga stand in fund pana la buric si o las se balaceste cam 20min.
    Va pup si va îmbrățișez cu mult drag!!

  42. Nu inteleg de ce va simtiti vinovata.Sunteti o persoana cu un suflet deosebit, nu degeaba v-ati nascuta in inima Manastirilor!
    Si eu as vrea sa fie ca inainte dar viata moderna ne obliga sa tinem pasul cu ea. Este greu cu 2 copii de unul singur si eu stiu asta pentru ca eu asa am crescut, numai cu mama si bunicii, tata era mereu plecat prin tari straine sau cu alte muieri si sa nu mai zic de alcool la greu! Nu stiu daca sa spun care predomina mai mult ,iubirea sau ura pentru ca dupa 21 de ani in care a venit si a plecat, a ales sa plece de tot de pe lumea asta ca un las lasadu-ma cu multe intrebari si o iubirea de tata de care era fireste sa o am. Lasand drama mea la o parte ca oricum nu intereseaza pe nimeni si probabil nici nu ai sa citesti acest meaj, sfatul meu este ca copii sa fie fericiti , sa consume energia inainte de culcare. De ex. eu ma joc cu copilul meu cu mingiutele sau cu masinute, fuge si rade asa de mult incat pana dimineata doarme neintors. Puteti incerca si aromaterapie si sa aveti dezumidificator in camera.

    Sa nu fiti trista sau suparata, pentru ca se transmite la copii. Bucurati-va de viata si de tot ceea ce v-a dat Dumnezeu!

  43. Bună Mirela ,ai foarte mare dreptate ,așa era înainte,însă si acum sunt copii din anumite zone ale țării care își petrec copilăria asemănător cu a noastră, cei care locuiesc la țară mai mult decât cei care locuiesc la oraș. Fetita mea de 12 ani când merge la bunici la țară sta numai afara ,fie iarna ,fie vară, iar când vine acasă se întâlnește cu vecini,colegi in spatele blocului si se joaca împreună. Greseala mea este ca stau cu grija ei si o sun mai tot timpul(fara telefon nu o las)din cauza atâtor întâmplări nefericite de care auzim.Copiii cresc mai liber la țară decât la oraș. Te pup și sper ca o sa te întorci la mireasă pentru fiul meu!!!

  44. Nu am copii aşa că nu-mi permit să vorbesc în necunoştinţă de cauză. Mi-am amintit însă, în afară de amintirea vacanţelor de poveste petrecute la bunici, cu zăpada până sub geam şi noi, exact cum aţi descris în articol, până în noapte pe derdeluş fără să ne fi plâns de ceva, de un episod petrecut tot la bunici, în vacanţa de vară.
    Eram acolo cu o prietenă şi bunicii mei au primit lemne pentru iarnă. Cred că avem în jur de 15 ani şi am vrut să ne dăm hărnicuţe, să îi ajutăm să ducă lemnele în „şopru”, în ciuda insistenţelor lor de a sta liniştite. După nici 30 de minute de luat lemn cu lemn în mână, amândouă aveam mici răni sângerânde în palme. Şi bunica a spus atunci „tot mai fragili se nasc copiii, generaţie cu generaţie. Eu căram lemne de la 6 ani şi niciodată nu am avut nicio băşicuţă-n palmă. Uite bietele de voi că parcă aţi spart piatră cu palmele goale. Copiii voştri vor simţi durerea numai când se vor uita la ele…”
    Poate avea dreptate. Poate nu e de fapt vina nimănui că micuţii de azi sunt mai sensibili.

  45. V-am vazut pe Facebook. Ati spus ca ati plecat fara copii. In ultima postare, va jurati ca fara copii nu veti mai pleca niciodata nicaieri. Ce sa mai credem? Am inteles, vorbele sunt si ele tot vorbe, important e sa spunem ceva

    1. Buna! Asa am spus! Doar ca am lipsit 2 zile de acasa si am lasat lapte matern in congelator pentru Vladimir iar acolo am avut mereu la mine pompa de muls! asta a fost partea cea mai dificila! Insa toata lumea imi spune ca, daca nu ma deconectez putin si nu am grija si de relatia de cuplu, lucrurile se pot intoarce impotriva noastra! Mi-a fost dor de copii dar i-am lasat pe maini bune! 2 zile as putea sa fug fara ei! Mai multe, nu inca!

      1. Fac foarte bine aceste iesiri…acest timp petrecut doar in doi..e adevarat ca atunci cand ai copii ei sunt pe primul loc dar nu trebuie sa uitam ca suntem și soții…iar asta nu se limiteaza doar la spalat, calcat, ingrijit copii….cordonul ombilical e tăiat la naștere așa că pot trăi și fără noi..ideea e dacă putem noi :d…și da..trebuie să ne impunem să putem…soțul meu lucrează în afara țării de doi ani iar când vine acasă este acaparat în totalitate de fiul nostru în vârstă de 7 ani…Unde este timpul nostru? Ei bine…fug eu la el pentru câteva zile…la inceput mă simțeam vinovată dar apoi…să fim realiste niciodată nu ne lăsăm copiii în voia sorții ci rămân pe mâini sigure…Ba mai mult…escapadele nu le facem atunci când se întâmplă ceva important în viața lor…personal a trebuit să aleg între a petrece ziua soțului meu alături de el (ar fi trebuit să fie o surpriză) și a fi alături de copil când participă la o competiție de karate…am ales copilul deși asta a însemnat să pierd și biletul de avion care nici nu poate fi schimbat…Asta e!

  46. Buna Mirela,
    Si eu am un băiețel de 1 an jumate si la fel a reacționat cand a căzut prima data in zăpada 🙁 A început sa planga de am crezut ca s a lovit de ceva f tare de tipa el asa..Dar nu!avea doar zăpada pe mânuțe :-))

  47. Mergeam pe jos cel putin o ora pentru ca nici un mijloc de transport nu mai ajungea in cartierul meu si Iasi si nu mai pățeam NIMIK….dar nu mai putem in 2017 sa facem ce făceam in 1993 😔!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *