43 Comments

De ce n-am intrat in depresia postnatala…

mirela-vaida-styland-23

Multi ma intreaba daca am avut depresie postnatala. In special acum, dupa venirea pe lume a lui Vladimir.

Va spun sincer ca nici nu am avut timp sa intru in depresie… Motive as fi avut o gramada!!

Au fost cateva tentative, dar care au esuat in cele din urma: ba plangeau copiii, amandoi in acelasi timp, ori suna telefonul, ori se anunta soacra-mea in vizita…

Aici am fost cel mai aproape de o depresie. 🙂 Va dati seama?  Soacra la mine, doi copii mici si un sot plecat in delegatii de luni pana vineri. Glumesc! 🙂

Soacra-mea e ca o bomboana amaruie. Si, totusi, bomboana! 🙂

Dar si asa, tot nu mi-a iesit o depresie.

M-a sunat mama intr-o zi sa ma intrebe cum ma descurc. N-aveam bona pe atunci. Inca speram la statutul de „mama eroina” si refuzam orice ajutor exterior.

Si, cand am inceput sa-i povestesc mamei drama in 3 acte pe care o traiam zilnic, conturandu-mi portretul de neajutorata cu 2 copii in grija, care se trezeste de 3 ori pe noapte si spala fundulete de 11 ori pe zi, ea ma opreste, mama moldoveanca apriga si artagoasa, si-mi zice:

„Da’ ci tot ti plangi atata?? Ci crezi? Ca numai tu cresti copchii?? Da mamai-ta o facut 7 copchii pi vemea razboiului, o ramas vaduva 26 di ani, 3 copchii o ingropat! Si tu ti plangi??? Eeeee, ia sa nu ti mai aud ca ti smiorcai! Sa-i multumesti lui Dumnizau di sanatate si gata!”. Si a inchis!

Na, ia depresia de unde nu-i! Ca mie imi placea putina victimizare… :).

Acu’, ce-i drept, nici eu nu ma simteam chiar fericita in starea mea: de 2 ani nu mai puteam purta hainele de altadata. Ma ingrasasem in cele 2 sarcini succesive si corpul nu mai voia sa dea jos mai nimic.

Ma uitam cu jind la hainutele de vara marimea 34-36 si stiam ca e mai bine sa le dau, sa nu le mai vad in fata ochilor!

Cei doi copii, Carla si Vladimir s-au nascut unul iarna (20 feb), unul vara (20 aug). Si cum iarna nu-i ca vara, aveam dulapul plin de pulovere pe gat si pantaloni de lana marimea XL, tricouri ca niste cearsafuri, fuste lungi si largi de inotam in ele.

mirela-vaida-copil-1

Incepusem sa evit oglinzile si innebuneam cand vedeam postate pe Facebook poze cu mine, din emisiunile vechi de 3-4 ani! Ce silfida, ce slaba… ( nici atunci nu credeam ca sunt slaba, dar, asa e omul, abia cand nu mai are, isi da seama ce a pierdut. In cazul meu, silueta).

Telespectatorilor mei fideli le era dor sa ma vada ca altadata si postau, postau, ma etichetau…. non stop!

L-am nascut pe Vladimir, in august, pe o canicula de nedescris. Ma chinuisem toata vara sa dorm, sa respir, sa ma misc…

Sarcina pe timpul verii e foarte grea. Incomparabil mai grea decat sarcina in timpul iernii. Dar a trecut.

Aveam acum 2 copii nascuti la exact 1 an si 6 luni distanta si eram convinsa ca urma sa slabesc imediat din cauza oboselii… Dar n-a fost chiar asa.

Corpul meu nu-mi mai revenise la forma initiala de mult timp. Avusesem 2 sarcini, fara pauza, iar la 34 de ani nu mai ai metabolismul de la 24. Ce ma fac??

Depresia iar dadea tarcoale… Noptile nedormite isi spuneau cuvantul. Dorul de munca, de adrenalina, de direct, de nervi, de implicare psihica nu ma lasau in pace.

Mi se parea ca nu mi se potriveste stilul asta de viata, ca n-am sa pot sa-l duc. De la copii aveam totul, dar eu voiam mai mult de la mine.

Acum nu mai suna ceasul, nu mai eram in contratimp, nu mai trebuia sa alerg mereu ca sa nu intarzii la direct. Acum eram eu, cu timpul meu, cu viata si copiii mei. Dar tot lipsea ceva.

Bonaaa!!!

Cand am gasit-o am crezut ca nu ne vom putea acomoda. Dar am avut noroc ca ea ma stia din emisiune, imi cunostea felul de a fi si a simtit ca nu am stare. Mi-a zis intr-o zi, cand m-a vazut privind pe geam: „Bai, doamna Mirela, duceti-va afara ca am eu grija de copii. Duceti-va la sala ca v-ati cam ingrasat!!!”

Alarmaaaa!!! Depresia era aproape!

Mi-a zis multa lume ca m-am ingrasat. Dar bona nu mi-o zisese niciodata! De la ea a durut cel mai tare!! Va jur!  A durut al dracului de tare… Pentru ca bona ma stia de la tv, imi stia istoricul, si pentru ca la mama, tata, sot mai merge sa le explici ca ti-e greu sa slabesti, ca n-ai chef, ca ti-e pofta de dulce, ca esti stresata, ca sa te lase in pace…

Dar bonei?? Cum sa-i spui toate astea bonei?? Ea avea proiectata o anumita imagine despre „doamna Mirela”. Ea stia cum trebuia sa fiu! Cum ma vazuse ea atatia ani, coafata, machiata, vesela, slaba… Cum sa-i spui bonei ca n-ai chef sa slabesti??? Cum??? Cum avea sa te priveasca ea dupa aceea??

Si am inceput schimbarea.

  1. Mai intai m-am tuns. Dintr-o nevoie de regenerare, de resetare, de inceput de la zero. M-am tuns scurt pentru ca am vrut sa imbin utilul cu placutul: sa donez parul pentru femeile suferinde de cancer (o campanie a Fundatiei Renasterea), sa nu-l mai coafez zilnic si sa-i redau vitalitatea si libertatea.

mirela-vaida-cristi-pascu-tuns

mirela-vaida-cristi-pascu-tuns-5-1

Si m-am tuns pentru ca Alex, sotul meu, intotdeauna a iubit-o pe Demi Moore in filmul „A Few Good Men” si eu am vrut sa ma apropii de acest lucru.

Asa ca cine ma putea tunde, daca nu prietenul meu Cristi Pascu? Nici nu m-a anuntat cand mi-a taiat coada. Eu eram cu ochii in telefon iar el a taiat dintr-o data o mare parte din parul pe care il aveam. Mi-a placut la nebunie rezultatul. Si nu doar mie ci multora din cei care m-au vazut.

2. In al doilea rand, mi-am facut abonament la sala. Mergeam frecvent pe vremuri dar  acum nu mai am aveam rezistenta si nici antrenament. Trebuie sa am mare grija la exercitiile pe care le fac, pentru ca prea mult cardio poate duce la pierderea laptelui, prea multa febra musculara schimba gustul laptelui.

mirela-vaida-sala-2

mirela-vaida-sala-1

Asa ca am luat-o incet, fara aparate multe. Doar cu greutatea corpului meu: fandari, stepper, banda, abdomene, flotari. Stiu, exercitiile astea le pot face si acasa… Mai ales ca pierd foarte mult timp pe drum, din cauza traficului.

Dar tineti minte un lucru: la sala nu ma duc doar ca sa fac exercitii. Ma duc ca sa mai si ies, sa mai plec de acasa, sa mai vad lumea, sa mai vorbesc una-alta cu fetele, sa am motiv sa ma dau cu parfum, sa parchez masina si sa merg putin pe jos in mall, sa ma vada lumea si eu pe ea!!

Fetelor, mergeti la sala! Va face bine sa iesiti, sa faceti schimb de idei, sa mai respirati aer curat! Iar efortul fizic elibereaza hormonii fericirii!

3. Mi-am propus sa nu mai mananc dulciuri si paste. Mi-am propus, dar n-am reusit. Apoi mi-am spus ca e mai bine sa mananc orice  vreau dar pana in 7 seara. Inca mai lucrez la asta. Dieta si sportul fac minuni. Insa nu sunt singurele remedii contra depresiei si kilogramelor.

4. Masajul e starea mea de bine pe care o gasesc doar intr-un singur loc. In mainile Getei Lefter.

Sa va povestesc: dupa nasterea Carlei, apoi si a lui Vladimir, ma dureau toate: gatul, spatele, zona lombara, bratele etc. De la ridicat copiii in brate, la alaptat, la carat, toate m-au solicitat peste masura.

mirela-vaida-masaj-2

Aveam nevoie disperata de ajutor si nu stiam unde sa merg. O prietena mi-a recomandat o maseuza la domiciliu. Am sunat-o! A venit si a facut minuni.

Dar masajul acasa nu te relaxeaza la fel ca la salon. Acasa plangeau copiii de 4 ori intr-o ora. Asa ca iar mi-a zis bona salvatoare: „Doamna Mirela, da’ duceti-va ca stau eu cu cel mic!”

Ca sa intelegeti: eu nu pot pleca  nicaieri mai mult de 2 ore. Oriunde plec, in 2-3 ore trebuie sa fiu acasa, la alaptat. Asta e un mare stres.

Nu pot lega 2 activitati pentru ca Vladimir trebuie sa pape. De aceea imi fac de lucru in zona, mai ales in intervalul orar 14-17, cand doarme Carla si traficul in Capitala e mai liber.

Cand am aflat ca Geta s-a angajat la un salon din Otopeni, am crezut ca mor. Cine mai venea la mine acasa sa ma trateze?

Norocul meu e ca stau foarte aproape de Otopeni si ca ma pot duce acolo… Salonul Lotus Spa e un loc unic.

mirela-vaida-masaj-1

Eu nu ma mai pot duce in alta parte, deocamdata! E atata liniste, intimitate, miros discret de levantica si iasomie, muzica difuza si lumanari… totul e, parca, desprins dintr-o poveste din Tibet, cu mantre, boluri tibetane, energii pozitive si uleiuri tamaduitoare!

Daca locuiti prin preajma, va recomad cu tot dragul acest loc!

Mamelor, un masaj bun de relaxare se face la salon, intr-o anumita atmofera, cu oameni profesionisti!

Acasa mereu va va da peste cap chiar si cel mai mic scancet… Iar masajul terapeutic sau cel de relaxare chiar nu e un moft! E mai mult decat o necesitate! E o terapie care face bine mintii, trupului si increderii in sine.

5. Tratamentele la Silhouette. Dupa atatia ani in care m-am machiat zi de zi, fara pauza, cu machiaj gros de televiziune, fixat de caldura si lumina reflectoarelor din platou, fata mea avea nevoie urgenta de repaos, hidratare, curatare si intinerire, iar corpul meu de un stimulent pentru remodelare.

mirela-vaida-silhouette-1

De aceea am inceput sa merg la Centrele de Slabit si Infrumusetare Silhouette din Dorobanti (Calea Dorobanti nr. 200). Aveam de ales intre acesta si cel de la Unirii (Bd. Regina Maria nr 1, langa Mitropolie), insa am preferat Dorobanti pentru ca este mai aproape de casa mea.

mirela-vaida-silhouette-2

Am incercat si incerc sa ajung macar de 1-2 ori pe saptamana, ca sa pastrez cadenta, sa socializez, sa ma simt bine in pielea mea si sa-mi recapat increderea in mine.

E foarte important sa ma simt din nou femeie, nu doar mama, dupa aceasta lunga perioada de sarcina si materninate, sa simt ca viata merge inainte si ca venirea copiilor pe lume nu e piedica in a te simti la fel de libera si activa ca inainte.

6. Nu in ultimul  rand am apelat la serviciile a doi prieteni foarte speciali!! Cand i-am cunoscut am simtit ca ne stim de o viata!

Teodora Burz de la Styland  e mai mult decat o femeie rafinata, frumoasa si desteapta! E o femeie cu atitudine si stil, cu eleganta si rafinament, cu simplitate elaborata, o femeie nascuta sa fie leader, mentor si, mai ales, un prieten loial.

mirela-vaida-styland-23

Ea m-a dezbracat de ce eram si m-a imbracat in ceea ce-mi place: haine simple si bine facute, cu linii clasice si elegante, combinatii care nu mor  niciodata si cu care nu dai gres. Teodora si Styland mi-au redefinit stilul! Si le multmesc!

Apoi Sorin Dutoiu, de la ADPM PR, unul din cei mai buni specialisti in PR si Comunicare din Romania, un  tip extrem de atent la detalii, cu viziune si talent, care m-a invatat cat de important este sa comunic  publicului meu tot ceea ce simt, cum  putem face schimb de experiente, cum putem crea o comunitate a mamicilor, a femeilor si a oamenilor care mi-au fost aproape atatia ani!!

mirela-vaida-sorin-dutoiu

Asa s-a nascut ideea acestui blog si ii multumesc lui pentru asta!

Cea mai agresiva forma de preintampinare a depresiei este socializarea, dialogul in orice forma!! Schimbul de idei a adus mereu oameni aproape si eu ma simt mai tanara, mai in verva, mai energica.

Si, acum, spuneti voi?  Cum sa mai intru eu in depresie cand mai am atata treaba?? Cand am atatia oameni frumosi in jur? Cand maine trebuie sa scot copiii in parc, iar azi trebuie sa ajung la piata din Baneasa pentru aprovizionare??

Uite, tocmai am descoperit ca un blog e cea mai buna reteta de slabit: de cand tot scriu aici, n-am mai mancat nimic! 🙂 Hai, ca se poate! Aproape ca am ajuns la greutatea de altadata!!

Fete si mamici, doamne si bunici, voi cum ati depasit momentele grele? Cum v-ati motivat cand nu mai erati multumite cu voi inseva? Astept comentariile mai jos!

 

 

43 Comments

  1. Inca nu sunt mamica dar sper sa nu trec prin acesta depresie dupa ce voi avea un bebe.D.voastra d.na Mirela ati fost o norocoasa😘😘😘va admir enorm

  2. Buna, Mirela! Eu nu am scapat de depresia post natala, dar am constientizat repede, ca ceva nu este in regula cu mine si am facut psihoterapie. Mergand la psihoterapeut, mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva si pentru mine, doar pentru mine! Exact ca si tine, am mers la salon, la spa, la sala ( uneori cu fetita cea mare de 4 ani dupa mine). Cateodata merg singura si ma plimb pe strada, doar ca sa vad oamenii, sa am linistea mea, sa fiu singura cu gandurile mele. 😂 . Stiu cum este cu doi copii mici ( diferenta dintre fetitele mele este de doi ani si jumatate), stiu cum este cand plang in tandem, cand sunt geloase, cand fiecare vrea altceva, dar sa faca mama pentru amandoua, in acelasi timp. 😂 Ar trebui sa imi fac o clona, ce bine ar fi…

  3. Am avut momente cand imi venea sa plang din senin, insa de fiecare data sotul mi-a fost alaturi. Daca reusesti sa faci orice altceva ce nu tine de bebe eu cred ca nu ai cum sa cazi in depresie.

  4. Este foarte important sa comunici si sa iti descarci stresul acumulat cumva – sunt la a doua sarcina si ma gandesc cu groaza cum o sa ma descurc cu 2 copii singura! Fiind inafara tarii e mai greu cu iesirile si relaxarea . O sa incerc pe cat posibil sa nu fac iarasi depresie postnatala pentru ca nu e placut deloc!!! Profit cat timp mai am sa ma relaxez maxim. Te pup Mirela , esti un exemplu de „femeie” , te admir 💙

  5. Pur si simplu : Te iubesc,dna Mirela!!!!!!Esti absolut fantastica!!!!!!!
    Si pe mine m-a incercat o depresie post-partum,dar,cu ajutorul soacrei mele,care este,intradevar o bomboana amara,si totusi o bomboana,am reusit sa trec pe langa acesta…
    Am si eu doi baietei,cel mare nascut pe 7 ianuarie 2014,iar cel mic nascut pe 30 septembrie 2016.Eu am marele noroc ca stau cu socrii si chiar ma ajuta,insa simt nevoia sa ies,sa vad lumea,sa vorbesc cu ea,sa beau o cafea cu fetele in oras,sa vorbesc cu colegele la cancelarie…Profit de lucrurile acestea cand imi duc copilul la gradinita…

  6. Eu am 2 baietei gemenii de 1 an si 10luni si chiar nu am timp sa intru in depresie ca sunt tot timpul intr-o continua miscare si cu o gramada de treburi zilnice de facut asa ca depresia mai are de asteptat ca na pe primul loc sunt copiii care au mare nevoie de atentie,de joaca ,de iesit la plimbare si multeee alte activitati.Asa ca poate o sa fac o ‘depresie’la batranete cand o sa ies la pensie😄😄😅

  7. Si eu am scapat ca prin minune de depresia postnatala, desi sunt o experimentata in ale depresiei. Am avut o depresie urata acum cativa ani si nici nu ma gandeam ca o sa ma ocoleasca dupa nastere. Am fost norocoasa. Cred insa ca cine nu dispune de banii necesari pentru a plati o bona si a iesi un pic in lume; la sala, la spa, la mall si este vizitata de stari depresive, ca mamica ii va fi foarte greu sa treaca peste. E usor sa vorbesti si sa dai sfaturi cand ai o situatie buna. Si eu ma regasesc in paragraful pe care l-ai scris despre revenirea la job. Simt ca nu e de mine viata casnica si imi doresc mai mult ca oricand sa simt ca produc ceva, sa am satisfactii profesionale, sa-mi mentin echilibrul psihic prin diverse activitati sociale. Dar si cand ma gandesc ca va trebui sa-l las pe Nikolas la cresa in grija unui personal plafonat si plictisit ma apuca groaza. Sunt dintre acelea care nu-si permit bona. Sper sa facem fata cu brio.

  8. Buna Dna Mirela sunteti foarte frumoasa aveți doi copii frumoși o fetița și un băiețel tot ce-și dorește o familie Eu am 4 fetițe 2 mai mari de 13 si 10 ani si doua gemene de 4ani jumate si sunt foarte fericita cu ele o bucurie Cu depresia am făcut si eu cunoștința cu primele doua dar a trecut cu multă vorba cu gând pozitiv din partea mea si a familiei au crescut un pic si după aia au venit pe lume si gemenele doua fetițe frumoase sănătoase născute la termen in Belgia pentru ca acolo stam aici le-am născut pe toate patru fetițe noi doi singuri cu patru copii s fost greu nu pot sa zic ca nu dar cu multă energie pozitivă si ma gândeam ca exista alte mame cu copii bolnavi cu boli grave si eu le vedeam pe amele sănătoase chiar dacă e gălăgie la noi in casa dar suntem toți sănătoși acum vin sărbătorile cu multă energie pozitivă Asta va doresc si dumneavoastră si sărbători fericite🎅🏻☃️🎉😘

  9. Buna Mirela , am născut anul trecut , in Torino , tot vara, îngrozitor . Eram in Torino , încă mai sunt , si luna iulie a venit cu temperaturi de 38 grade noaptea , nu adia vântul , nu se putea respira , plângeam ziua încontinuu cu un copil de doua săptămâni in brate . Afara era descrierea poeziei bacoviene , in varianta de vara . Am avut depresie postnatala cu doua episoade groaznice , criza de plâns din orice si doua momente care nu le pot uita , dar am inteles , dupa ce m.a ajutat o prietena psiholog . Visam cu ochii deschisi cum ii fac rau fetitei mele , practic o aruncam in gol de la balcon , am inteles ca nu e ok , de prima oara , dar am zis ca eu sunt tare si e o prostie , când am avut a doua oara aceeasi visare cu ochii deschisi , am cerut ajutor . Am vorbit cu sotul , cu prietena psiholog care mi.a zis ca sigur trec prin depresia postnatala si cu ajutorul lor am trecut repede peste . Mi.am reluat serviciul , activitățile si cresterea fetiței. Totul e bine si normal , singurul lucru de care nu cred ca pot scăpa e sentimentul de vina ca m.am putut vedea in stare sa fac asa ceva . Te pup , mamicile ar trebui sa ceara ajutor daca simt ca trec prin asa ceva .

  10. Fetita mea Maine amplineste 13 ani.cand era mica plangea degeaba mancata spalata a-mi venea sa ma tot duc si sa nu ma mai antorc.dar se recompenseaza tot cu momentele de fericiti.ha ha de aceia ma-m oprit la un singur copil.doamna Mirela sunteti o mamica model.bravo.

  11. Am doi copilasi, o fetita de 11 ani si un baietel de 5 ani. Cu fetita mi-a fost foarte greu, tanara fiind. Am trecut prin toate durerile alaptatului, am suportat orice pt binele ei, mentionez ca la nastere a avut un scor APGAR 3, asa ca nu m-a interesat ce ma doare pe mine ci doar binele ei. Nu exista nu se poate, trebuie sa vrei si sa ai un sot iubitor langa tine. De multe ori am zis gata, nu mai pot, dar Dumnezeu m-a ajutat. Nu am avut mama, soacra sau bona, se trezea de 10 ori pe noapte in toata perioada de 1 an 6 luni cat am alaptat-o, nici nu mai stiu cand dormeam, si n-am facut depresie pt ca nu mi-am permis. Mai si lucram pe langa copil, contabilitate, au mai venit si socrii la mine a doua zi cum am aparut din spital.Mi-s dragi, dar nu era momentul, vroiam sa fiu singura cu fetita mea…. in fine, am trecut cu bine, singura, nu sunt o mama eroina, dar am avut curajul sa mai fac un copil si sa merg cu el la birou de la 3 saptamani, il alaptam in timp ce lucram, depresie, cand sa mai fac?… iar daca totusi faceti, curaj, trece, punuti taticii la treaba e singura solutie!

  12. Buna,va admir de curajul care ați dat dovada nu e ușor sa aveți doi copilași cu așa diferență mica de vârstă,si eu am o fetiță de 1an jumătate,foarte energica,depresia nici nu am avut timp sa îmi dau seama,o sa citesc bloggul dvs,îmi place mult,succes mai departe si sper sa va vedem la „Hanul Mirelei” de revelion la antena 1 ca de obicei.

  13. Eu am deja un baiat de 14 ani. Sotul meu si-a mai dorit un copil (spera sa fie fetitza dar nu a fost sa fie.) Tot baiat e😃. Diferenta e foarte mare intre ei si nu mai sunt invatata cu plansete de bebe in casa cu pampers si cu tot ce tine de un bebe. Sincer va spun ca imi e frica de ce ma asteapta😰. Cateodata ma consolez gandindu-ma ca poate e un avantaj avand deja un baiat mare care ma poate ajuta la nevoie cu bebe. Sunt foarte curioasa cum vor decurge lucrurile dupa nastere. Sper ca Dumnezeu sa fie bun cu mine si sa imi dea rabdarea necesara. 😉

  14. Draga doamna, nu are nicio legatura grijile zilnice cu depresia postnatala. Din pacate unele fete au un dezechilibru chimic in urma nasterii, care nu poate fi controlat. Sa ziceti Doamne fereste.

  15. Eu am o fetita de 10 luni, care mi-a solicitat toata atentia inca de cand s-a nascut, nu a fost un copil care sa doarma (nici macar noaptea, ziua nici atat), noroc cu soacra care gateste si ma salveaza foarte mult(nu gateste mereu, dar e o salvare). Pentru mine fetita a fost principala in impiedicarea depresiei (sunt o mama posesiva, o recunosc). Dupa o luna de zile de alaptat zi si noapte din 30 in 30 minute si fara sa ia in greutate decat f putin am trecut pe lapte praf si noptile au fost mai usoare. Apoi duminica imi luam o ora sa ma rasfat, ma machiam, ma coafam si eram alt om. Nu in ultimul rand Dumnezeu a fost punctul de sprijin, nu vorbeam cu nimeni despre starile prin care treceam, decat cu El. E greu, al naibii de greu sa iti vezi viata atat de schimbata, dar atat de frumos! Va admir 😘

  16. Vă felicit, dna Mirela. Vă urez mult spor înainte!!
    Cred că multe mămici şi mă număr şi eu printre ele, am trecut prin perioada postnatală cu foarte multe lucruri de făcut! Începând de la curățenia casei, gătitul, mersul o oră sau două prin mall, mersul la sală, mersul la saloane şi altele.
    La mine având un serviciu destul de greu, fiind rezident medical, mi-a fost foarte greu să mă las de munca pe care o făceam zi de zi, dar tot cu ajutorul bonei mele care într-o zi mi-a zis „Uitați-vă la dumneavostră cum v-ați îngrăşat şi ce v-ați ofilit un pic la fata”, eiii bine am spus, gata de azi îmi fac abonament la sală si unul la un salon de cosmetică! După în fiecare zi ieseam 2-3 ore. Apoi m-am apucat de un curs de gatit, la acela mergean de 2-3 ori pe săptămâna. Si cam asa am inceput si alte activități care m-au facut sa dau jos 15 kilograme, si nici timp ptr depresie n-am avut!

  17. Sunt mama si nu am intrat in depresie… Nu am avut timp. Cu gemeni cam greu.
    Dar sunt momente cand cad psihic dar incerc sa-mi revin cat mai repede posil de deagul copiilor! Bravo Mirela! Esti e femeie minunata!

  18. Draga Mirela imi place de tine dar in postul dupa blog am inteles ca ai facut reclame continuu diversilor oameni din viata ta sincer ne’ai plictisit!

  19. Buna ziua, parca ati scris randuri din viata mea, am 31 de ani si o fetita si un baietel gemeni in varsta de 2 ani. Cunosc foarte bine sentimentul de depresie, erau atat de mici cand i-am nascut incat am crezut ca nu voi putea sa-i fac mari. Imi doream enorm sa-i alaptez si am reusit pana la 9 luni s-o fac, apoi am avut depresie pentru ca nu mai vroiau san, era greu unuia ii tineam suzeta si altul in alaptam , noaptea unul la un san si unul la celalalt. Si din pacate nu am avut decat incurajarea mamei … insa e minunat sa avem copii, ma considem speciala si Dumnezeu are ceva pregatit pentru fiecare. Si am ramas cu kilograme in plus… si simt nevoia de oameni de aer, si daca spal un vas ma relaxez 😆 o am pe mama si mai fug cand dorm copii la o gura de aer … va admir. Sanatate multa!

  20. Din fericire nu am intrat în depresie desi mi-a fost foarte greu mai ales din cauza oboselii însa odată Ce-am i început să socializez și să ies a fost mai ușor

  21. Eu trec prin ceva asemanator, doar ca nu am bona. Sotul e plecat de luni pana vineri si ma descurc cum pot cu cei doi copii. Eu stiu ca pentru depresie cel mai bun medicament e iesitul din casa, orice fel de miscare e aur.
    Deocamdata la sala nu pot merge dar merg la masaj anticelulitic, da roade. Cu dieta…multe proteine, fara dulciuri si paine. La mine astea functioneaza.
    Faptul ca esti persoana publica nu te scuteste de fazele prin care trece aproape orice proaspata mamica, pana la urma esti un om obisnuit si ai aceleasi trairi ca noi restul.
    Succes pe mai departe in scapatul de kg !

  22. După prima sarcină, cu fata, am slăbit imediat. La un an jumătate, cand am născut baiatul, nu mi-a mai reusit pasenta. Am ramas cu 5 kg pe care le-am purtat cu mandrie 5 ani. In vara asta insa, m-am ambitionat. Am zis… stop… gata! Am renuntat la dulciuri, sucuri si mancat seara. Acum ma laud cu 49 kg (pe care nu le-am mai avut de la nunta). De depresie postnatala… nici nu se pune problema… cu un copil nascut prematur, cine mai avea timp de depresie?
    Oricum, tu Mirela esti spumoasa cum te stiu. Imi place sa te citesc. Bafta in ceea ce ti ai propus. ♥

  23. Înseamnă ca eu ma pot considera o persoana puternica psihic, am si eu 2 copii cu vârste de 4 ani jumătate si 1 jumătate pe care ii ingrijesc singura , soțul ii vede o ora , doua înainte de culcare . Locuind la țara nu am nici posibilități financiare si nici unde sa merg pentru relaxare , au fost saptamâni in care nu am ieșit din casa si totuși nici nu m-am gândit la depresie, deși as fi avut motive ,copii fiind foarte neastâmpărați , kilogramele se încăpățânează sa plece cu tot cu dieta cu tot,in fiecare zi la cratiță (de cel puțin 2-3 zile pe săptămana am de gătit pentru mai multe persoane) au fost momente cand făceam mâncare cu cea mica in brațe , plus dus-adus băiatul de la gradinita…. In curând o sa icep munca si atunci cred ca va fi si mai greu, dar măcar mai socializez si eu !! Va pup mămici si fiți puternice!!!

  24. Cred ca depresia postnatala se instaleaza oricum dupa o nastere, important este sa stim sa o alungam la momentul potrivit! In ceea ce ma priveste am simtito la vreo saptamana dupa nastere, nu am avut pe nimeni langa mine care sa ma ajute sa o depasesc, fiecare fiind ocupat cu ale lui incepand de la sot pana la mama, frati samd.Singurul Dumnezeu mi-a fost aproape si m-a ridicat ori de cate ori am simtit ca nu mai fac fata cu cei 2 copilasi ai mei (diferenta fiind de 6 ani).Acum insa dupa 8 luni de la ultima nastere ma simt cea mai fericita mamica din lume atunci cand vad cat de mult se iubesc cei 2 frati si ce frumos se joaca impreuna!

  25. Ar fi drăguț sa va faceți un canal de YouTube 🙂 în care sa ne povestiți aceste lucruri. Poate luați în calcul și aceasta posibilitate pe viitor.

  26. Buna ziua! Pe vremea cand eram cu cea mica in burtica am inceput sa va urmaresc emisiunea. Pe atunci aveam mult timp pentru mine si pentru mangaiat burtica, acum nici macar cu stirile nu mai sunt la curent iar emisiunea oricum nu-mi mai place. Nu o pot urmari fara dvoastra ca moderator. Sunteti extraordinar de buna din toate pctele de vedere. As vrea sa va felicit pentru faptul ca alaptati! Articolul l-am savurat!

  27. Bună, Mirela! Eu încerc să slăbesc prin mult sport: 3 ore, seară de seară, chiar de plouă sau este duminică, eu merg la alergat! Zilnic beau 2.5L de apă cu lămâie, dimineața mănânc o feliuță de pâine cât jumătate de palmă, la amiază – orice, dar fără grăsimi (de obicei supe, ciorbe, ciuperci), iar seara 1 măr/2 felii de ananas +sucul lor.

    P.s.: Am slăbit 10kg în primele 2 săptămâni (bineînțeles, cu mici scăpări)

  28. mirelusa..oare tu ai facut vergeturi?daca da ce faci sa dispara?ma supara asa tare niste vergeturi si nu stiu cum sa scap de ele.astea sunt motivul depresiei mele momentan…

  29. Daaa ma regasesc in toata povestea ta.Si mie imi este greu.Am 3 copiii ….printre teme,schimbat de scutece,alaptat,curatenie,mancare imi e foarte greu sa.mi fac timp si pt mine….nu am timp nici sa ma plang ….si nici sa intru intr.o depresie :))) Sotul lucreaza tot timpul in deplasare…Noroc ca sunt o moldoveanca apriga si mai fac haz de necaz…ma barbatez singura cu gandul ca ,vor creste ei copiii si voi avea tot timpul din lume si pt mine.
    Cat despre kg in plus…ma simt imvinsa de ele….ce sala de sport sa mai fac….ca nu timp nici sa mananc..noroc ca mai lasa copiii in farfurie iar cand le duc la spalat ,manac ce lasa ei….
    Casa mea e mereu cu susul in jos,cosul e plin cu rufe cateodata am impresia ca vecini mei isi aduc si ei rufele la mine 🙂 …ma bucur de curatenie doar 10 minute pe zi asta fiind seara cand copiii dorm ,eu fac curatenie iar inainte de a ma pune in pat mai admir inca odata cat de bine arata casa mea…pt ca stiu ca adoua zi totul va fi ca inainte..
    Insa atunci cand imi privesc copiii stiu ca toata munca si stresul meu nu e in zadar…atunci cand imi spun in sinea mea ca sunt o eroina si ca ma descurc minunat,imi sare inima de bucurie….
    Eu dau desteptare si eu sting ultima lumina in casa mea.
    Si da eu cred ca asta e menirea mamelor…
    Va pup si va imbratisez.

  30. Doamna Mirela , ce ne facem cu mamicile care nu au bani sa plateasca o bona, bani sa-si fac abonament la sala (gandindu-se ca mai degraba cumpara ceva pentru copil ), bani sa mearga la Spa, sa plateasca un stilist pentru a o imbraca …….cu tot respectul sunt o persoana care va place in general, nu neapart ca va admira dar pentru ce categorie de oameni v-ati decis sa scrieti?Eu am un baietel si din prima zi am rams doar eu si sotul meu cu el , am un examen foarte greu de sustinut si in plus meseria de casnica pe care nu pot sa aleg sa o fac sau nu.Tin sa mentionez ca nu m-am plans nici o secunda si nu am avut nici cel mai mic simptom de depresie.Cu tot respectul este un pic cam multa reclama in gandurile si sentimentele dumnevoastra iar toate solutiile pe care le propuneti pentru a invinge depresia presupun un anumit statut financiar.

    1. Aveti perfecta dreptate, Doamna! Eu asa am ales sa-mi fac viata mai frumoasa, pentru ca nu aveam alte activitati de facut. de aceea am ales sa ma rasfat. Mereu m-am lasat pe ultimul loc si acum m-am gandit ca este momentul sa ma ocup si de mine. Mama si bunica mea nu aveau timp de depresii. Aveau mult de munca la tara, in gospodarie, dar asta le tinea mintea treaza si le cerea efort fizic. Eu ce pot face intr-un apartament? doar sa ies din casa si sa merg la sala sau la coafor. Pe dumneavoastra va invidiez pentru puterea de a le face pe toate, fara sa va plangeti! Eu ma si alint putin, recunosc!! Va pup si va doresc Sarbatori fericite!!

  31. Stimata doamna Vaida,povestea e draguta si incurajatoare pentru mame, insa ar fi fost mai potrivit alt titlu.E bine sa-i lasam Cezarului ce e al lui.Depresia,oricare ar fi ea,nu e o alegere.Depresia este suferinta ,uneori dramatica,a mintii.Este boala,doamna Vaida.E adevarat ca boala poate evolua favorabil cu o atitudine pozitiva,dar depresivii nu au asa ceva.Cand veti fi vazut o mama aruncandu-se pe geam in contextul depresiei postpartum,nu veti fi mai fi povestit usor glumet ,cu poze de la coafor,despre asa ceva.

    1. Buna seara si la multi ani!! Aveti dreptate, nu am luat termenul de „depresie” in adevaratul lui sens, cel medical.. L-am tratat ca pe o stare a majoritatii mamelor care se confrunta cu rutina, oboseala, sentimentul ca devin inutile in plan profesional si social, ca nu mai sunt ingrijite sau atragatoare ca prezenta.. Si asta e o stare pe care eu am trait-o. Nu am avut nicio intentie de a rade de starea cuiva ci, dimpotriva, de a incuraja proaspetele mamici sa nu uite de ele insele ca individ si ca femei in societate. Va multumesc pentru comentariu si va doresc un an minunat!!!

  32. Nu e vorba dacă ai timp sau nu sa faci o depresie…depresie post partum este data de schimbările hormonale ..nu de cât timp liber ai sau cât de ocupata ești.

  33. Buna, Mirela! M-am ”trezit,, intr-o tara straina la 2700 km de casa si cu un nou-nascut in brate. Mama iesea pe usa dupa cele 2 saptamani trecute de la nastere si ma lasa singura cu bebele. Sotul plecat de la 05:30 pana la 19:30 in fiecare zi a saptamanii. Mi se usca mancarea pe farfurie, bebelusul voia mereu atentie, cum locuiam intr-o casa cu mai multe apartamente trebuia sa n-o las sa planga sa nu se supere proprietarul si sa ne dea afara. Laptele incepea sa-mi curga imediat ce scancea fetita…o adormeam in carseat si o luam cu mine in baie sa ma pot spala. Simteam ca miros mereu a lapte…imediat ce ma clabuceam bine se trezea si plangea. eram nevopsita de cand aveam 7 luni de sarcina si atunci cu vopsea fara amoniac, eram grasa si ma simteam neingrijita. ii spalam rufele la mana pt ca si altii foloseau masina de spalat. a fost o perioada groaznica si uitandu-ma in urma ma intreb cum mi-am pastrat mintile. Nu cunosteam pe nimeni desi stapanesc limba f bine si singurul ajutor era sotul meu care manca, facea un dus si cadea extenuat. se fastacea de cate ori i-o puneam in brate si imi zicea ca nu stie ce sa-i faca. Ma infuriam tare si plangeam. Aveam nevoie de respiro, eram om, un om extenuat…poate mai mult decat el. Cred ca m-a intarit Dumnezeu!
    Bucura-te ca ai pe cine suna si chema, ca ai bani de bona, ca ai prieteni care te-ar ajuta! Bucura-te si considera-te norocoasa!
    Te admir ca ai avut curajul sa ai 2 copii…eu m-am intors in tara insa am hotarat ca niciodata n-as putea sa mai trec prin o experienta asemanatoare. sarcina,nasterea si cresterea copilului pana pe la 4 ani asa a fost f grea. Pentru ca am fost singura! Iar telefonul a fost doar un pick-up momentan ca sa nu cad definitiv. f putine persoane ma vor intelege pe mine sau comentariul in sine, poate doar cele care au fost ca mine. scopul este insa sa te fac sa realizezi ca esti norocoasa. te pup!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *